Untitled

Du-ma fericire, în sus, si izbeste-mi

tâmpla de stele, pâna când

lumea mea prelunga si în nesfârsire

se face coloana sau altceva

mult mai înalt, si mult mai curând.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!

Doua cântece diferite, lovindu-se , amestecandu-se,

doua culori ce nu s-au vazut niciodata,

una foarte de jos, întoarsa spre pamânt,

una foarte de sus, aproape rupta

în înfrigurata, neasemuita lupta

a minunii ca esti, a-ntâmplarii ca sunt.